Da, recunosc! Ma joc pe telefon de fiecare data cand am ocazia. Cand ies singur la tigara, cand astept tramvaiul sau metroul. Consider ca este un timp mort care trebuie umplut in mod placut. Ce sa fac? Sa ma uit pe pereti? Pe cer? La oamenii din statie. Cu toate astea, invariabil, cand ma vede cineva ca ma joc pe telefon aud acelasi lucru: "uite-l ma! parca-i copil din ala!". In afara de faptul ca nu inteleg la ce se refera exact cand spun "copil din ala", nu inteleg de ce este gresit sa te comporti ca un copil. Da, copiii se joaca. Acesta este insa un mod excelent pentru ei de a invata, de a isi dezvolta atentia, viteza de reactie, de a capata aptitudinea de a gandi logic, de a strategiza. Nu inteleg de ce ar trebui sa stau cu mainile in buzunar si privirea in nori ca sa par matur cand pot da o alta valoare unui timp altfel pierdut. Incerc sa-mi traiesc copilaria care a mai ramas in mine. Cand voi inceta sa mai fiu un pic copil o sa fiu al naibii de enervant, plictisitor, pururi morocanos.
De ceva vreme, Linden Labs a dat drumul la comunicarea prin voce in Second Life. Am mai incercat sa vorbesc cu oamenii pe acolo, dar rezultatul a fost lamentabil. Aseara am intrat cu Marc sa testam chestia asta si s-a auzit excelent. Ori au facut imbunatatiri majore, ori e faptul ca suntem amandoi din Romania, treaba care face mult mai rapid transferul de date. Oricum, senzatia a fost absolut exceptionala. Ne plimbam prin Torino (virtual) si comentam live, la fata locului, ca si cum am fi fost in realitate. De bucurie am incropit un recital Toto Cutugno de care localnicii au ramas uimiti. Probabil ca nu intelegeau ce se intampla :)
Comentarii