Desi nu-mi petrec mai mult de 10 ore pe saptamana in SL, marturisesc ca primul lucru pe care l-am facut cand m-am intors (dupa pregatirile necesare din viata reala) a fost sa intru in lumea virtuala. Apoi mi-am amintit ca Victor pregatea un post cu opinii despre SL pe blogul evangelist. O lectura (desi lunga) placuta cu doua pareri opuse despre lumea virtuala. Doare un pic sa vezi ignoranta unui om pragmatic.
Sunt o mare companie. Aud ca in Second Life intra tot poporul, deci hai sa-mi fac imagine acolo ca da bine. Cine sa se ocupe de treaba asta? Niste trogloditi din birouri care n-au intrat in viata lor intr-un joc multiplayer online. Facem sediu acolo ca in realitate. Vorbaia, suntem companie serioasa, imagine, brand. Imi cumpar ditamai insula (ca am bani), construiesc un sediu cu design debil, din otel si sticla si astept... astept... Dupa doua luni vad fisa cu situatia financiara. Nu e bine. Insula aia imi mananca bani (vreo 60 USD pe luna) si nu produce nimic. Nu e deloc bine. O lasam balta. Alti baieti destepti, de pilda Nissan si-a transformat locatia in parc de distractii. Acolo vine lumea ca se distreaza si mai vede o masina, doua. De ce sunt suparat? LA Times a observat ca pleaca marile companii din Second Life, vreo 5 sau 6 la numar. Astia dau vina pe interesul scazut in SL, ca nu sunt decat maximum 40.000 de oameni online simultan in orice moment. De aici, concluzia ca SL va di...
Comentarii