Ieri noapte, m-am intalnit cu Marc sa incepem inregistrarile pentru un videoclip in Second Life la melodia This is it de pe noul album Vice, My Love, My Depression. Ar fi fost aiurea sa apara doar un om in clip asa ca am dat mesaj pe canalul artistilor din SL si i-am invitat sa participe la filmare. Au raspuns la apel trei oameni (un cuplu de italieni si o americanca). Au dansat in sincron si pana la urma a iesit excelent. Mai apoi ne-am teleportat pe o plaja unde am tras si niste cadre mai sensibile. Veti vedea clipul in curand pe YouTube si Trilulilu. Nu are rost sa stric surpriza. In poza e Marc cu o chitara Fender Stratocaster si trupa de dansatori evoluand in sincron.
Sunt o mare companie. Aud ca in Second Life intra tot poporul, deci hai sa-mi fac imagine acolo ca da bine. Cine sa se ocupe de treaba asta? Niste trogloditi din birouri care n-au intrat in viata lor intr-un joc multiplayer online. Facem sediu acolo ca in realitate. Vorbaia, suntem companie serioasa, imagine, brand. Imi cumpar ditamai insula (ca am bani), construiesc un sediu cu design debil, din otel si sticla si astept... astept... Dupa doua luni vad fisa cu situatia financiara. Nu e bine. Insula aia imi mananca bani (vreo 60 USD pe luna) si nu produce nimic. Nu e deloc bine. O lasam balta. Alti baieti destepti, de pilda Nissan si-a transformat locatia in parc de distractii. Acolo vine lumea ca se distreaza si mai vede o masina, doua. De ce sunt suparat? LA Times a observat ca pleaca marile companii din Second Life, vreo 5 sau 6 la numar. Astia dau vina pe interesul scazut in SL, ca nu sunt decat maximum 40.000 de oameni online simultan in orice moment. De aici, concluzia ca SL va di...
Comentarii