Da, recunosc! Ma joc pe telefon de fiecare data cand am ocazia. Cand ies singur la tigara, cand astept tramvaiul sau metroul. Consider ca este un timp mort care trebuie umplut in mod placut. Ce sa fac? Sa ma uit pe pereti? Pe cer? La oamenii din statie. Cu toate astea, invariabil, cand ma vede cineva ca ma joc pe telefon aud acelasi lucru: "uite-l ma! parca-i copil din ala!". In afara de faptul ca nu inteleg la ce se refera exact cand spun "copil din ala", nu inteleg de ce este gresit sa te comporti ca un copil. Da, copiii se joaca. Acesta este insa un mod excelent pentru ei de a invata, de a isi dezvolta atentia, viteza de reactie, de a capata aptitudinea de a gandi logic, de a strategiza. Nu inteleg de ce ar trebui sa stau cu mainile in buzunar si privirea in nori ca sa par matur cand pot da o alta valoare unui timp altfel pierdut. Incerc sa-mi traiesc copilaria care a mai ramas in mine. Cand voi inceta sa mai fiu un pic copil o sa fiu al naibii de enervant, plictisitor, pururi morocanos.
Sunt o mare companie. Aud ca in Second Life intra tot poporul, deci hai sa-mi fac imagine acolo ca da bine. Cine sa se ocupe de treaba asta? Niste trogloditi din birouri care n-au intrat in viata lor intr-un joc multiplayer online. Facem sediu acolo ca in realitate. Vorbaia, suntem companie serioasa, imagine, brand. Imi cumpar ditamai insula (ca am bani), construiesc un sediu cu design debil, din otel si sticla si astept... astept... Dupa doua luni vad fisa cu situatia financiara. Nu e bine. Insula aia imi mananca bani (vreo 60 USD pe luna) si nu produce nimic. Nu e deloc bine. O lasam balta. Alti baieti destepti, de pilda Nissan si-a transformat locatia in parc de distractii. Acolo vine lumea ca se distreaza si mai vede o masina, doua. De ce sunt suparat? LA Times a observat ca pleaca marile companii din Second Life, vreo 5 sau 6 la numar. Astia dau vina pe interesul scazut in SL, ca nu sunt decat maximum 40.000 de oameni online simultan in orice moment. De aici, concluzia ca SL va di...
Comentarii